Sunetul de înaltă fidelitate, care este de 96 kHz/24 biţi sau mai mare, este realizat prin eşantionarea digitală a unei surse originale audio analogică. Numărul de eşantionări realizate (în trepte de o secundă) este numită frecvenţă de eşantionare, care este exprimată în hertzi sau „Hz”. Digitalizarea se referă la procesul audio unde semnalul eşantionat este convertit (sau cuantizare) în cifre binare, alcătuite din 1 şi 0 şi exprimate ca „biţi”. Cu cât este mai mare numărul de biţi, cu atât este mai aproape mostra de sursa originală. CD-urile sunt standardizate la 44,1 kHz/16 biţi dar nu există niciun standard unic pentru Sunetul de înaltă fidelitate.

O alternativă la digitalizarea unei surse analogice este metoda denumită DSD (Direct Stream Digital) care capturează informaţiile sunetului ca o secvenţă de valori de un singur bit cu o rată de eşantionare extrem de ridicată de 2,8 MHz sau 5,6 MHz. Asta înseamnă de aproximativ 64 sau 128 mai mult decât rate de eşantionare a sunetului de pe CD şi este cunoscută mai simplu sub denumirea DSD 2,8 MHz sau DSD 5,6 MHz. Pentru unii ingineri, aceasta este metoda cea mai bună de a obţine o mostră de fişier digital la calitate apropiată de cea a sursei analogice originale.