Sunetul de înaltă fidelitate, care este de 96 kHz/24 biți sau mai mare, este realizat prin eșantionarea digitală a unei surse originale audio analogică. Numărul de eșantionări realizate (în trepte de o secundă) este numită frecvență de eșantionare, care este exprimată în hertzi sau „Hz”. Digitalizarea se referă la procesul audio unde semnalul eșantionat este convertit (sau cuantizare) în cifre binare, alcătuite din 1 și 0 și exprimate ca „biți”. Cu cât este mai mare numărul de biți, cu atât este mai aproape mostra de sursa originală. CD-urile sunt standardizate la 44,1 kHz/16 biți dar nu există niciun standard unic pentru Sunetul de înaltă fidelitate.

O alternativă la digitalizarea unei surse analogice este metoda denumită DSD (Direct Stream Digital) care capturează informațiile sunetului ca o secvență de valori de un singur bit cu o rată de eșantionare extrem de ridicată de 2,8 MHz sau 5,6 MHz. Asta înseamnă de aproximativ 64 sau 128 mai mult decât rate de eșantionare a sunetului de pe CD și este cunoscută mai simplu sub denumirea DSD 2,8 MHz sau DSD 5,6 MHz. Pentru unii ingineri, aceasta este metoda cea mai bună de a obține o mostră de fișier digital la calitate apropiată de cea a sursei analogice originale.

Notă

• Amplificatorul pentru căști nu este compatibil cu formatul DSD.